Cartea, apărută pentru prima oară în 1933, cu numai
patru ani înainte de moartea neaşteptată a lui Alfred Adler, reprezintă o
sinteză a întregii concepţii psihologice şi terapeutice a autorului. Psihologia
individuală profesată de Adler, într-o viziune pe cât de originală pe atât de
judicioasă asupra omului şi destinului său, este în acelaşi timp un instrument
de influenţare a integrării pozitive a acestuia în societate, în virtutea unei
fundamentale trebuinţe de colectivitate. Pe scurt, adlerismul este o teorie şi
o practică a învăţului şi dezvăţului care sfidează limitele eredităţii, fără a
le ignora însă. De aici pedagogia sa profund optimistă.
