Akutagawa Ryūnosuke s-a născut în Tokio în casa unui mic neguţător de produse lactate. Fuku, mama viitorului prozator, a fost afectată de o boală mentală imediat după naşterea lui Ryūnosuke şi s-a stins din viaţă când fiul ei avea zece ani. Crescut mai mult de una dintre mătuşi, soră a mamei, Akutagawa a fost adoptat oficial de familia fratelui mamei şi a luat numele lor.
Încă din şcoala gimnazială, Akutagawa s-a arătat interesat de literatură şi a stabilit prietenii cu alţi colegi cu care avea să înfiinţeze revista Shinshichõ (Noi curente, 1914).
În 1915 debutează cu povestirea Rashõmon, care îi aduce faima. Este remarcat de Natsume Sõseki (1867–1916) şi luat sub protecţia acestuia. Alte povestiri au urmat: Nasul (Hana, 1916), Paravanul iadului (Jigoku hen, 1918), Mandarine (Mikan, 1919), aducându-i numele de „părinte al povestirii japoneze“.
În ultima parte a vieţii, Akutagawa a fost şi el afectat de aceeaşi boală de care suferise şi mama lui. În cele din urmă, Akutagawa se va declara învins şi se va sinucide în iulie 1927.
Încă din şcoala gimnazială, Akutagawa s-a arătat interesat de literatură şi a stabilit prietenii cu alţi colegi cu care avea să înfiinţeze revista Shinshichõ (Noi curente, 1914).
În 1915 debutează cu povestirea Rashõmon, care îi aduce faima. Este remarcat de Natsume Sõseki (1867–1916) şi luat sub protecţia acestuia. Alte povestiri au urmat: Nasul (Hana, 1916), Paravanul iadului (Jigoku hen, 1918), Mandarine (Mikan, 1919), aducându-i numele de „părinte al povestirii japoneze“.
În ultima parte a vieţii, Akutagawa a fost şi el afectat de aceeaşi boală de care suferise şi mama lui. În cele din urmă, Akutagawa se va declara învins şi se va sinucide în iulie 1927.
Sursă: Curtea Veche Publishing
