Elisabeta Rizea, Cornel Drăgoi Irina Nicolau, Theodor Nițu (ed.) Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi Bucureşti, 2012 Domeniu: Memorii, Istorie contemporană

Despre carte

„Sunt ca o mască acum, doamnă, de chinurile care au fost pe mine şi de inima rea pe care am avut-o. Aşa. Şi să viu acasă să nu mai găsesc nimic! Nimic n-am găsit. Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega. Tot ce-am lăsat în casă şi în magazia mea şi în curtea mea – n-am mai găsit nimic. Nu mai pot să-mi spun tot amaru care a fost în mine şi tot chinu cu care m-a chinuit hoţii ăştia... Zece ani au stat în munte. După zece ani i-a prins. Şi nu avea stabil pe undeva. I-a cătat de-a rându. Avea bordeie pe toate văile şi pe toate dealurile. Când a născut pe fetiţa aia, i-a făcut copăiţă de coajă de brad şi au cusut-o, aşa, şi a dat-o cu răşină să nu curgă şi să-i facă baie. Până au făcut şi ei rost de o copaie. Şi noi le duceam când le puteam duce, când nu puteam, nu le duceam şi răbdau.” (Elisabeta Rizea)

Cartea are o prefață semnată Gabriel Liiceanu.

Sursă: Editura Humanitas 

Toate ediţiile		Detalii despre această ediţie