Ion Agârbiceanu se naşte în familia unui gospodar ştiutor de carte. Către sfârşitul liceului, pe care îl face la Blaj, debutează cu poezie în revista Unirea din aceeaşi localitate. Între 1900 şi 1904 face studii de teologie la Facultatea de Teologie din Budapesta, dar în această vreme colaborează intens, cu proză şi versuri, la diverse reviste din Ardeal.
În 1905 se înscrie la secţia de limbi clasice, istorie şi română a Facultăţii de Litere din Budapesta, dar abandonează aceste studii după numai câteva luni, când alege să se întoarcă la Blaj unde se angajează ca funcţionar la Mitropolie. În acelaşi an se căsătoreşte şi este hirotonit preot. Următorii patru ani funcţionează ca preot în comuna Bucium-Saşa din Munţii Apuseni. Este apoi transferat la Orlat, lângă Sibiu, unde rămâne, cu o întrerupere în timpul războiului, până în 1919. În timpul războiului se refugiază în Ardeal şi se pregăteşte să emigreze în Statele Unite, prin Rusia, însă evenimentele de acolo îl întorc din drum. După această încercare este numit preot militar al corpului de voluntari ardeleni şi bucovineni din armata română. După Unirea din 1918 renunţă la parohie şi acceptă conducerea ziarului Patria (ca membru al Partidului Naţional Român), care apărea la Sibiu, şi apoi la Cluj, şi pe care îl dirijează între 1919 şi 1927.
În iunie 1919 , este ales membru corespondent al Academiei Române, în 1921, preşedinte al Sindicatelor Presei Române din Ardeal şi Banat, în 1923, membru în comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor Români. Este ales Membru al Marelui Sfat Naţional, deputat, senator, vicepreşedinte al Senatului. Se implică pasionat în dezbaterea modalităţilor de afirmare a specificului naţional şi a tradiţiei. Din acest motiv părăseşte Partidul Naţional Român şi se afiliază, în 1927, Partidului Poporului.
În 1930 este numit protopop, iar în 1931 este înaintat arhidiacon. În 1938 acceptă conducerea ziarului Tribuna pentru a lua atitudine împotriva mişcărilor de axtremă dreaptă. În 1940 se refugiază la Sibiu unde rămâne până în 1945. După război se întoarce la Cluj şi trece printr-o relativă eclipsă în primii ani ai regimului comunist, dar în 1955 este ales membru onorific al Academiei RPR.
© Infocarte, 2009
© Infocarte, 2009
