Permanent
raportată la principalele „jaloane lexicografice” (numind aici DEX-ul şi
DOOM-ul), lucrarea se prezintă cu o selecţie riguroasă, operată într-un
teritoriu în care polisemantismul se întrepătrunde cu omonimia veritabilă
(identitatea cuvintelor, altfel cu sensuri disjuncte, în grafie şi ortoepie,
ceea ce, în ultima instanţă, le califică nu numai drept „omonime”, ci şi
„omofone”), renunţând la omonimele care fac obiectul unor dicţionare de
specialitate şi adăugând pe cele rezultate din flexiunea unor părţi de vorbire
diferite, alături de scurte contextualizări, menite evidenţierii sensurilor.
Sursă:
Editura Niculescu